Cearta parintesca

Jul 1, 2011

Dupa zicala "Orice sut in fund este un pas inainte", am sa va povestesc cateva amintiri legate de acest lucru.

Era o zi de vara in care aveam vreo 13 anisori si venisem de la scoala bucuros ca luasem un 10 la matematica, nu ma interesa nimic in rest, fiind primul meu 10 la aceasta materie.

Am mancat si m-am apucat constiincios sa imi fac temele pentru a doua zi, cand aud la poarta strigatele tovarasilor mei de joaca ce ma indemnau sa ies cu ei. Am iesit cu inima stransa la poarta si am "incercat" sa le spun ca imi fac temele si ca nu pot sa ies. Bineinteles ca au iesit vorbe de genul: "Ce ma nu ai curaj sa iesi, iti e frica de bataie sau?" spusele lui Aurel...

Am stat pe ganduri si am inchis poarta, mergand apoi glont la mama sa ii spun si sa o rog sa ma lase afara. Bineinteles ca hotararea a fost ca pot iesi doar dupa ce imi fac temele, dar eu copil nazdravan ce m-am gandit? Oare daca merg eu in camera si ies pe geam o sa imi observe lipsa?

Zis si facut, am mers in camera, am iesit pe geam si fuga la batutul mingii!

Am stat si am tot stat pana se facu ora 20, cand te joci timpul zboara, stim asta cu totii. Fug repede inapoi si sa intru tot pe geam bineinteles... de unde, geamul era inchis, fusesem descoperit!

Intru sfios pe usa , mama ma astepta disperata si nervoasa nestiind ce este cu mine. Nu va pot spune ce a urmat, dar cred ca va puteti inchipui si voi. Uite asa putina miere de la zecele primit a fost urgent amarata de o dojeneala binemeritata (asa cred acum).

Cam atat, va doresc sanatate!